A trecut atata vreme de cand nu am mai intrat pe aici, incat totul imi pare strain; e ciudat ca degetele mi se plimba pe taste fara ca eu sa am o idee de la care sa fi pornit…si totusi scriu..
Mi-a fost dor de voi si de scrierile voastre cu care inainte ma delectam zilnic, savurand cu patos fiecare idee de voi insirata…am citit la mace, la Cristian, Geanina, Leo, Usca ….si nu imi vine sa cred cate si mai cate ati insirat…mi se pare ca a trecut o vesnicie, vesnicie care nu justifica in nici un fel absenta mea…Lucrurile au stat cam asa: mult stres, multa munca, nesomn si oboseala care au dus la nopti albe, insomnii, proiecte esuate si cateva suturi de la viata; cand incercam sa ma linistesc si sa ma adun luand totul pas cu pas…pac am mai primit una dupa ceafa…mi se stricase laptopul..nimic grav pana aici…doar ca acolo erau licenta mea la drept penal aproape terminata, proiectele mele, cursurile si toate materialele pentru scoala(doar acolo salvate)…mi-am zis ca e un vis urat si ca nu mi se poate intampla asa ceva….ma gandeam atunci la defenestrarea despre care povestea domnul Usca in urma cu ceva vreme, eram disperata si prin fata imi treceau randurile scrise, noptile nedormite, munca si efortul depus…si totul se ducea..
Dupa indelungi incercari, specialisti, prieteni si gandul ca proiectul ce trebuia prezentat peste 3 zile era acolo, am reusit sa salvez aproape tot si m-am calmat…am zis ca mai traiesc o bucata..Stiu ca acum toti o sa ziceti ca sunt cretina ca nu am salvat toate astea….dar nah…zilnic lucram cu ele si nu m-am gandit ca o sa mi se intample mie(acum am luat masuri, ca deh…tot patitu’i invatat).
Cu riscul de a ma repeta, sa stiti ca v-am simtit lipsa si acum va spun Hristos A Inviat!!!!!
ăştia cu toanele lor