eu şi ale mele

De ce uneori nu tine numai de noi si de sentimentele noastre??De ce trebuie sa ne calcam pe inima si sa spunem ca nu e in regula?
Desi de multe ori suntem constienti ca o anumita situatie nu poate avea o finalitate fericita ne avantam si ne bucuram de fiecare strop si de fiecare moment..Oh cat as vrea sa fim uneori mai rationali inca de la inceput, dar apoi ma gandesc ca nu e asa…lasand la o parte rationamentul reusim sa fim fericiti; capatam amintiri care ne ajuta sa ne vindecam ranile; cunoastem oameni care alcatuiesc o parte a vietii noastre care ne face fericiti..ne ajuta sa gasim farmecul.As vrea sa pot opri timpul in loc si as face asta atunci cand cei dragi mie ar fi fericiti; as alcatui din nou o lume a mea…Cate dorinte, cate iluzii…si cata durere uneori;dar toate trec, trec si lasa in urma,asa cum am mai spus, amintiri din cele mai frumoase.
Eu sunt Ralu si iubesc sa rad; iubesc sa iubesc si iubesc oamenii si povestile…Eu sunt Ralu care de Martisor a primit un buchetel de amintiri alese pe care o sa le pastrez mereu aproape de sufletul meu!!!
Sa aveti o primavara asa cum va doriti!!

Primavara incepe sa isi faca simtita prezenta; ieri cand m-am trezit si soarele imi mangaia chipul mi-am zis ca e cea mai frumoasa zi din viata mea;Azi m-am trezit mangaiata tot de razele blande ale soarelui si mi-am zis acelasi lucru ca si ieri..;oare care e cea mai frumoasa zi?care este ziua ce m-a marcat si mi s-a intiparit in minte??Nu pot da un raspuns pentru ca am mult prea multe amintiri, mult prea multe zile speciale de care imi amintesc cu mare drag..
Vine primavara, toate renasc, eu ma simt din ce in ce mai bine ca vad la colt de strada ghiocei si zambile, oamenii parca nu mai sunt atat de tristi si lipsiti de expresie…natura, oamenii, strada, blocurile, toate prind viata, culoare si tipa de fericire..
Oamenii se plimba din nou prin parc; batranei cu nepoti, indragostiti ce se tin timid de mana, prieteni, scolari; rasete incep sa se auda…Eu nu mai ies infofolita si nu mai alerg grabita tinand capul in jos ca sa ajung la metrou fara sa inghet.Azi sunt fericita ca soarele zambeste si incalzeste strazile ce pana mai ieri pareau triste si obosite, mugurii dau navala pe ramuri si incep sa raspandeasca tot soiul de nuante pastelate de primavara…Iubesc primavara,(inceputul de primavara) pentru ca iubesc viata…iubesc sarbatoarea renasterii ce te incalzeste cu fiorii pe care ii imprastie..

Nu am aflat care a fost mana criminala ce a atentat la presul meu, dar l-am recuperat in urma unei investigatii foarte atent efectuata; am pornit de la parter pe scari ajungand pana la etajul 9 unde am gasit presul in dreptul apartamentului unei doamne foarte in varsta, de aceea tind sa cred ca nu ea a fost cea care a inversat presurile tuturor vecinilor.
Totul e bine cand se termina cu bine, iar eu ma bucur ca mi-am recuperat presul..
O saptamana frumoasa tuturor!!!!

Ieri s-a intamplat un lucru care m-a bulversat pana peste poate; mi-a disparut presul din fata usii, fapt care m-a suparat foarte tare. Ma grabeam atunci sa ajung la facultate, dar am spus ca voi incerca sa deslusesc misterul odata ajunsa acasa..Cand am ajuns in dreptul imobilului in care locuiesc, imobil aflat la etajul 7, am descoperit cu stupoare ca in dreptul usii aveam un pres nou de culoare albastra, insist asupra acestui aspect si o sa va explic mai apoi de ce fac asta, iar putin mai departe erau alte cateva presuri aruncate; hmmm nu contest sub nici o forma ca presul albastru este chiar dragut, doar ca nu se asorteaza cu nimic din ce am eu in casa. Incep sa ma gandesc la mana criminala care a recurs la asa ceva..ma macina tot felul de intrebari iar scenariile au pus deja stapanire pe mine..Cine? De ce? Unde? Cand? De mentionat faptul ca la momentul constatarii disparitiei, doar vecina foarte in varsta de pe palier avea presul in dreptul usii, fapt care mi-a ridicat cateva semne de intrebare. Totusi tind sa cred ca acesta este un act de razbunare venit din partea vecinilor de deasupra, urmare a unei micute petreceri data de noi cu putin timp in urma…Ma macina foarte tare si imi vreau presul inapoi; am sperat astazi ca va aparea presul, dar nu a fost asa..maine o sa pornesc in cautare lui si o sa investighez atent la fiecare etaj.

O sa lansez acum un anunt, pentru proprietarul presului gasit in fata usii mele:
Gasit pres de culoare albastra, nu cer recompensa materiala, vreau doar presul meu inapoi..daca il recunoasteti va rog sunati la apartamentul 32
pentru restituirea acestuia. Aceasta va fi posibila doar daca imi restituiti presul ce mi-a fost furat din fata usii. Voi atasa o poza cu presul gasit si sper ca problema isi va gasi repede solutionare..
Va multumesc anticipat!

Am toane din cele mai ciudate; mi-e somn, nu am stare, as vrea sa tip…Incerc sa ma gandesc la ceva care sa inlature starea asta si imi amintesc de o discutie purtata de 2 colegi de facultate din anul 3 cred,astazi in timp ce asteptam in fata laboratorului de criminalistica;
Din discutia lor am inteles ca au avut seminar la Criminalistica si acum il asteptau pe domnul profesor cu niste teme de proiect; discutia lor,suna cam asa:
X- bai,eu nu pot vedea lucrurile din perspectiva judecatorului si nici al criminalistului; eu asta vreau sa fac si nu am cum…eu vreau sa ma fac avocat;
Y- da ma, da’ vezi tu, ar trebui sa fii capabil sa te pui in pielea fiecarui personaj ca sa fii un bun avocat..eu asa cred
X- Eu stii cum vad treburile?! in momentul in care un client vine la mine eu nu ma gandesc decat la faptul ca trebuie sa’l scap de parnaie
Y- Ba stii ce ar fi fain? sa te duci in instanta si sa zici..Frate da-i 10 ani ca raspund eu pentru el
X- Ce idei cretine ai ba si tu
Si a aparut profesorul care le-a sters zambetul de pe fata cand le-a dat temele pentru proiecte..

Exact ca un star rock m-am simtit in momentul in care noua mea casuta a capatat forma aceasta, fapt pentru care tin sa multumesc  celor ce m’au ajutat ;Leo, Le Petit Prince, mace si Bogdan..

Am casuta noua,stele,toane si mult chef de scris; am amenajat, am zugravit in culori vii si este gata de oaspeti, asa ca va astept cu drag!!

Ma pun sa dorm;ma intind in pat si aud o melodie de la dj Tiesto..hmm,incerc sa adorm dar imi place melodia atat de tare incat parca fiecare particica din mine simte ritmul;am senzatia ca incep sa plutesc deasupra patului si incep sa visez..sau poate sa imi imaginez doar(nu stiu exact);vad un schelet si imi spun in sinea mea ca e un vis pe care incerc sa il construiesc tot cum vreau eu,deci asta nu are ce cauta aici;imediat scheletul se transforma intr’un simbol,apoi in floare si in final apare in visul meu sub forma trifoiului de la loteria romana;hmm..DA,am castigat la Loto,dar ce credeti ca am castigat?!am castigat o sansa:sansa de a vedea toata lumea,de a cunoaste oameni si culturi;incep sa avansez in visul meu si ajung undeva unde era foarte cald(cred ca e Republica Dominicana),dar aud o melodie de la Emeric Imre(“Oratie de nunta”);incep sa ma intreb daca visez sau daca am doar ochii inchisi si in sufragerie sora mea asculta muzica;pana sa imi raspund la asta imi spun ca orice ar fi,e visul meu si il modelez dupa bunul plac asa ca ajung mai apoi in Mexic,port sombrero,mariachi fac atmosfera in jurul meu..ma simt ca in paradis,dar ajung imediat in Franta;minunatttt..sunt fericita si parca si acum cand scriu imi revine starea de foarte bine de la momentul acela..dorm dar constientizez tot ce am visat pana la momentul acesta,si mai constientizez ca asa va fi pana dimineata cand ma voi trezi,pentru ca pot visa tot ce vreau eu,asa cum si in viata cand vrei ceva cu adevarat poti obtine;Pana dimineata am vizitat o gramada de tari,si imi pare rau ca nu pot expune fiecare detaliu pe care mi-l amintesc din visul de vis pe care l’am trait noaptea trecuta;M’am trezit foarte fericita si am retrait in detaliu intreaga aventura cu un zambet larg si o doza mai mare de optimism

P.S.Niciodata nu mi-am amintit atat de bine un vis…

MULTUMESC domnului primar general ca azi cand am iesit din scara blocului am intrat in zapada circa jumatate de metru,ca desi Cora e la 500 de metri de mine am ajuns acolo in 15 minute si multumesc pentru cuvintele frumoase ce mi-au incantat auzul in intersectia de la Armata Poporului(ne dam cu totii seama de ce).Poate ca nu este doar vina dumnealui sau a celorlalti,dar trebuie sa imi vars si eu nervii pe cineva…nu imi place iarna,urasc frigul,si urasc sa ma ingrop in zapada.Aseara am iesit si am infruntat cu un prieten peisajul incantator de afara si am ajuns acasa atat de obosita incat ma apucase somnul imediat;daca aseara mi s-a parut atat de obositor,astazi imi venea sa plang cand nevoia m-a impins sa ies din nou;o singura dorinta am la ora actuala…sa vina primavara mai repede!!!

Initial o sa ii multumesc lu’mace,pentru ca asa am vazut eu ca fac restul…multumesc mace si ma inclin!
M-am gandit la inceput ca e foarte simplu sa va povestesc o zi din viata mea,dar problema este ca nu stiu despre ce fel de zi sa va povestesc,pentru ca la mine nici o zi nu seamana cu alta si apoi…nici macar nu am un job ca sa va pot povesti drumul pana la locul cu pricina,fotoliul confortabil sau scaunul din plastic…Nu pot pentru ca fac parte din categoria studentilor in an terminal care nu fac decat sa cheltuie fara sa produca prea mult;de fapt produc si eu:batai de cap,crize de isterie si alte asemenea lucruri.
Dar intr-o zi normala in care eu merg la facultate,lucrurile stau cam asa:trezit,spalat,aranjat,imbracat,casti si Vama Veche si hopa sus in tramvai;e o adevarata proba de rezistenta sa mergi dimineata cu 41,dar trec mereu cu brio peste asta;odata ajunsa la scoala,imi gasesc un loc undeva in primele banci pentru ca imi place sa privesc omul care isi raceste gura in fata mea,nu iau notite pentru ca nu imi place sa scriu fiindca am impresia ca imi tocesc degetele si apoi vine vremea sa plec acasa.
Acasa ajung daca nu ies la o cafea cu vreo colega,sau daca nu casc gura prin nush ce magazine..ajunsa acasa ma plang mai mereu de aglomeratie,de sictir si fete fara expresie dupa care…mereu gasesc ceva de facut!
Stiu ca nu e nimic foarte special,asa ca..cine crede ca poate povesti ceva mai spectaculos sa se simta liber sa ia leapsa!
Mace iti multumesc din nou!

Am o stare ciudata de cateva zile;nu scriu,nu am chef,ma gandesc la moarte si la ce inseamna ea;imi dau seama ca sunt ganduri nesanatoase mai ales ca pe mine ma sperie foarte rau ideea mortii;deschid televizorul si aud doar stiri despre moarte si violenta;ziarele scriu despre aceleasi lucruri,parca lumea in jurul meu insista pe aceleasi teme care ma obsedeaza si de care vreau sa scap;suna telefonul si nu vreau sa raspund;incerc sa invat dar parca citesc in gol…paginile apar albe in fata mea si imi zic ca trebuie sa imi revin;atunci incep sa imi amintesc de lucrurile frumoase din viata mea care ma fac sa zambesc;ma gandesc la familie,la prieteni,la iubire,la sperante si la faptul ca am o mie de motive sa rad si sa ma bucur;realizez ca uneori starile astea de suparare si interiorizare sunt mofturi(cel putin in cazul meu);incep sa pun in balanta lucrurile bune si lucrurile mai putin bune din viata mea si un zambet larg pune stapanire pe mutrisoara mea!!!